Vicepreședintele CSM (fost șef DIICOT) a fost oprit de polițişti în trafic

Procurorul are o atitudine arogantă față de agenții de la rutieră după ce aceștia l-au tras pe dreapta pentru o depășire neregulamentară. Fostul șef DIICOT, și actual vicepreședinte CSM, Daniel Horodniceanu, este revoltat de faptul că a fost pus să se legitimeze și le reproșează polițiștilor că ar trebui să îl cunoască.

Deranjat de faptul că i s-au cerut actele la control, Horodniceanu le atrage atenția agenților că el a condus structura de combatere a crimei organizate și că toți polițiștii din județ îl cunosc.

„Faceți cu mine chestii d-astea?”, afirmă fostul șef DIICOT.

Iată dialogul postat de realitatea.net.

D.H.: Dumneavoastră, acum, în momentul ăsta, de ce m-ați oprit?

P: Pentru că ne-ați depășit…

D.H: Așa, și? Nu am voie să vă depășesc?

P: Este limită de 50.

D.H: Sunt procuror șef Horodniceanu de la Crimă Organizată. Nu mă cunoașteți?

P: Dați-mi, vă rog, documentele.

D.H: Dar de ce nu mă cunoașteți oare?

P: Și polița de asigurare.

D.H: Polița o s-o căutați pe internet.

P: Deci dumneavoastră aveți posibilitatea să mi-o prezentați fizic sau în format electronic. Nu este obligația noastră, ca polițiști, să vă căutăm polița de asigurare.

D.H: Și dacă nu o am, ce faceți? (…) Eu sunt procuror de 25 de ani, dumneata de când ești polițist?

Citiți și: O femeie s-a îmbătat criță împreună cu fostul și actualul concubin, după care a fost arestată pentru crimă!
D.H.: Dumneavoastră m-ați oprit pe mine că eu am avut tupeul să vă depășesc. Exact asta a fost! (…) Nu văd cum ați putea să aveți tupeul ăsta cu un procuror care a condus structura de Crimă Organizată a țării ăsteia.

D.H.: Eu sunt în măsură să fac orice!

P: Ceea ce ne-a deranjat pe noi a fost atitudinea dumneavoastră!

D.H.: Dar știți ce mă miră? Chiar spuneți că nu mă cunoașteți! Pe mine mă cunoaște toată poliția din județ.

Curtea taie avântul Guvernului dar covidul zburdă liniștit

Curtea de Apel Cluj

Curtea de Apel Cluj a decis anularea a trei Hotărâri ale Guvernului României (HGR) în ședința de marţi, 28 septembrie 2021.

Acţiunea a fost formulată de două persoane fizice care solicitau anularea acestor hotărâri luate în contextul pandemiei, pârâți fiind Guvernul României şi Direcţia Generală Juridică din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Instanța a dispus următoarele:

„Respinge excepţia tardivităţii modificării de acţiune. Respinge excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată şi excepţia lipsei de interes a reclamanţilor în formularea acţiunii. Admite în parte acţiunea formulată de reclamanţii KMK şi MG împotriva pârâţilor GR şi MAI. Anulează în întregime HG 826/5 august 2021, HG 932/9 septembrie 2021 şi HG 990/17 septembrie 2021. Respinge capătul privind acordarea de daune morale. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare”.

HGR nr. 826 din 5 august 2021 și HGR nr. 932 din 9 septembrie prelungeau starea de alertă pe teritoriul României, începând cu data de 11 august 2021, respectiv cu data de 10 septembrie 2021, precum şi stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acestora pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 iar HGR 990/17 septembrie 2021 reglementa folosirea în unele zone şi la unele activităţi, cu rată peste 3 la mie, a aşa-numitului certificat verde COVID care atestă că o persoană este vaccinată anti-COVID, că aceasta a trecut prin boală în ultimele şase luni sau că poate prezenta un test negativ pentru infecţia cu SARS-CoV-2, test efectuat în ultimele 48 de ore dacă este de tip antigen sau în ultimele 72 de ore dacă este de tip Real Time PCR.

Legea 55/2020 care permite Guvernului României să reglementeze măsurile pentru combaterea efectelor pandemiei de Covid-19, în starea de alertă, fără să mai fie nevoie de încuviințarea Parlamentului a fost contestată la CCR.

Curtea Constituțională a decis că legea este constituțională, reținând sec în motivare că „legea a fost adoptată în contextul, intern și internațional, în care interesul public general reclama adoptarea unor măsuri care să permită autorităților publice să intervină eficient și cu mijloace adecvate pentru gestionarea situației existente.” Astfel, CCR a decis că dreptul la sănătate este mai important ca alte drepturi și libertăți, permițând prin această decizie apariția unor situații juridice și mai grave.

Soluţia Curţii de Apel Cluj nu este însă definitivă, iar procesul va fi definitivat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

17 decembrie 2020 – Ziua în care au fost condamnaţi toţi avocaţii

Într-o zi de joi, mai exact în 17 decembrie 2020, un complet de la cea mai înaltă instanță din România a pronunțat condamnări grele, inter alia, pentru infracțiunea de grup infracțional organizat și infracțiunea de abuz în serviciu (cele mai multe) pretins comis de funcționari și persoane fără această calitate, într-o cauză vizând fapte mai vechi de 10 ani (unele din 2006). Printre cei condamnați se numără și avocatul ROBERT ROȘU.

Lăsând la o parte condițiile dificile privind derularea judecății în apel, cu o parte dintre participanți în sala de judecată, iar cu cealaltă parte în afara sălii, o gravă problemă a sistemului judiciar român o reprezintă interpretarea impredictibilă a legii penale, în special în cazul unor fapte a căror includere în domeniul dreptului penal este discutabilă, așa cum este și abuzul în serviciu.

Dincolo de aspectele de fapt ale speței, condamnarea unui avocat pentru constituirea unui grup infracțional în vederea săvârșirii complicității la abuz în serviciu este o absurditate juridică, deoarece nefiind el autorul (avocatul), acesta nu avea cum să aibă ideea comiterii abuzului în serviciu. Deci, avocatul nu știa de posibilul abuz în momentul când se afirmă că tot el a constituit grupul infracțional organizat având ca scop săvârșirea complicității la abuz în serviciu.

Într-o astfel de situație, dacă avocatul nu avea cunoștință despre eventualul abuz în serviciu, cum putea el să constituie o grupare infracțională? Evident că nu putea. Acesta este un exemplu de acuzație care frizează bunul simț. Un judecător poziționat la vârful piramidei sistemului judiciar trebuie să lase la o parte prejudecățile sau ceea ce crede el despre avocați și să judece după lege.

Un alt lucru inadmisibil într-un stat de drept este ca un judecător să nu respecte deciziile Curții Constituționale ale României, prin care au fost declarate ca fiind contrare legii fundamentale mai multe dispoziții folosite ca temei al efectuării unor înregistrări de către organe necompetente. Una dintre aceste decizii s-a pronunțat ca urmare a invocării excepției în cauza penală despre care discutăm. Dar, în speță, toate înregistrările nelegale au fost păstrate.

Mai sunt multe lucruri care trebuie analizate, dar așteptăm motivarea hotărârii (sperăm în termenul legal).

Depășind limitele speței, o chestiune care poate fi considerată una distopică este aceea că Înalta Curte de Casație și Justiție este, în multe cazuri, instanță de fond (în primă instanță sau în apel; apelul este integral devolutiv) și prea puțin o instanță care, așa cum spune Constituția, asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii. Recursul în casație este o cale de atac doar pe hârtie, deoarece din multitudinea de posibile încălcări ale legii numai 2-3 pot fi invocate. De altfel, cazuistica în această materie confirmă cele spuse mai sus. Este inacceptabil, ca prin această cale de atac, să nu se poată invoca lipsa vinovăției, a existenței unei cauze de neimputabilitate, a unei cauze justificative, a greșitei încadrări a faptei etc.

Potrivit art. 124 alin. (3) din Constituție: „Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale”. Or, recursul în casație este singura cale de atac pe care, atunci când se încalcă legea de către instanța de apel, o poate utiliza cel care a fost lezat printr-o hotărâre nelegală. Argumentului potrivit căruia s-ar încărca rolul instanței supreme i se poate răspunde prin aceea că pot fi modificate regulile de competență, în așa fel ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu soluționeze cauze în primă instanță, competență care oricum este discutabilă în raport cu prevederile art. 124 alin. (3) din Constituție;

Funcția instanței supreme, așa cum prevede legea fundamentală, este aceea de a asigura o practică judiciară unitară, misiune care se poate realiza numai dacă nerespectarea legii poate fi remediată, prin calea de atac a recursului în casație, cale de atac ce trebuie să fie la îndemâna oricărei persoane împotriva căreia s-a pronunțat o hotărâre definitivă nelegală, indiferent de tipul nelegalității.

Mai mult, în sistemul nostru judiciar se acceptă prea ușor schimbarea unei soluții de achitare în una de condamnare, fără să mai existe apoi o cale de atac efectivă.

Am spus în titlu că, prin sancționarea avocatului ROBERT ROȘU, completul care l-a condamnat i-a condamnat simultan pe toți avocații pentru că a acceptat o acuzație absurdă, uitând de legalitate, de prezumția de nevinovăție și de faptul că un judecător de drepturi și libertăți de la aceeași instanță spusese cu 5 ani în urmă: „nimic nu incriminează firma de avocatură şi, cu atât mai puţin pe inculpatul Robert Roşu, acţiunile sale înscriindu-se în limita activităţilor pe care le desfăşoară un avocat.”

Într-un articol publicat în Gazeta tribunalelor (31 ianuarie 1864), C. Heraclide scria: „Ordinul avocaților atât de antic ca și magistratura, atât de nobil ca și virtutea, atât de necesar ca și justiția, se distinge printr-un caracter care îi este propriu. Singură, între toate profesiile, avocatura se menține în fericită și pașnică posesiune a independenței sale. Liber, fără a fi inutil patriei, avocatul se consacră publicului, fără a fi sclavul lui.”

Avocații sunt cei care, prin calitățile lor profesionale:
– contribuie la înfăptuirea actului de justiție (prin formularea de cereri, memorii, excepții, concluzii etc.);
– contribuie la asigurarea conformității legilor cu Legea fundamentală, dreptul european și tratatele internaționale privind drepturile omului (prin ridicarea unor excepții de neconstituționalitate, cereri adresate CEDO, cereri preliminare adresate CJUE etc.);
– ajută cu sfaturi juridice pe cei care au probleme de natură juridică ș.a.Metaforic spus, așa cum presa este considerată câinele de pază al democrației sau a patra putere în stat, instituția avocatului trebuie considerată câinele de pază al justiției.

Gradul sau măsura în care drepturile avocatului sunt recunoscute, atât legal, cât și instituțional, reflectă robustețea unei democrații și maturitatea statului de drept.

În cauza Morice c. Franței, CEDO a arătat că: „Statutul specific al avocaților le conferă o poziție centrală în administrarea actului de justiție ca intermediar între publicul larg și instanțele de judecată. Prin urmare, ei joacă un rol-cheie în a se asigura că instanțele de judecată, a căror misiune este fundamentală într-un stat de drept, se bucură de încrederea publicului”.

Avocatul este un specialist în drept, chemat în ajutor de către persoanele fizice și juridice care au probleme juridice. Într-adevăr, termenul avocat provine din latinescul advocatus și înseamnă „cel chemat în ajutor”.

În mileniul al III-lea, chestiunea rolului avocaților în societatea contemporană nu are nevoie de o justificare specială, astfel că o asemenea discuție apare ca vetustă. Într-adevăr, avocatul este un profesionist fără de care nu se poate discuta de stat de drept, democrație sau efectivitatea drepturilor omului.

Oricine poate avea nevoie, la un moment dat, de un avocat, indiferent ce poziție ocupă sau a ocupat în societate.

Când este condamnat nelegal un avocat este lovită întreaga profesie.

Prof. univ. dr. av. Mihai Adrian Hotca

Preluare de pe Juridice.ro

Curtea Constituțională. Modificările Codului penal și de procedură penală sunt neconstituționale

Comunicatul integral:

În ziua de 29 iulie 2019, Plenul Curții Constituționale, în cadrul controlului anterior promulgării, s-a pronunţat asupra următoarelor sesizări:

A. Sesizările privind Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, precum și a Legii nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, sesizări formulate de deputați
aparținând Grupurilor parlamentare ale Partidului Național Liberal și Uniunii Salvați România, precum şi de Preşedintele României, asupra cărora Curtea Constituțională a dispus conexarea în ședința din 4 iulie 2019.

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, precum şi a Legii nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în ansamblul ei, este neconstituțională.

În acest sens, Curtea a reţinut, în esenţă, faptul că, în cadrul procesului de reexaminare a legii, Parlamentul nu a transpus în integralitate deciziile Curţii Constituţionale incidente în materie penală. Prin urmare, Curtea a constatat că legea criticată încalcă art.147 alin.(2) din Constituţie.

În cadrul considerentelor se vor detalia, în mod punctual, aspectele referitoare la deciziile Curţii Constituţionale care nu au fost transpuse în corpul legii criticate.

B. Sesizările privind Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru modificarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară, sesizări formulate de un număr de 78 de deputați aparținând grupurilor parlamentare al Partidului Național Liberal și al Uniunii Salvați România, respectiv de Preşedintele României, asupra cărora Curtea Constituțională a dispus conexarea în ședința din 4 iulie 2019.

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că Legea nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru modificarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară, în ansamblul ei, este neconstituțională. Curtea a reţinut în esenţă că, în cadrul procesului de reexaminare a legii ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr.633 din 12 octombrie 2018, Parlamentul nu a respectat limitele procedurii de reexaminare și nu a transpus toate deciziile Curţii Constituţionale prin care s-a constatat, în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori, neconstituționalitatea unor norme de procedură penală. Prin aceste motive, Curtea a constatat că legea supusă controlului încalcă art.147 alin.(2) din Constituţie.

Deciziile sunt definitive și general obligatorii și se comunică Președintelui României, președinților celor două Camere ale Parlamentului și prim-ministrului.

Și duios Ziua Justiției trecea…

Duminică, 7 iulie 2019, întregul sistem judiciar a sărbătorit Ziua Justiţiei. Instituită în urmă cu 25 de ani, prin Hotărârea Guvernului nr. 364/1994, Ziua Justiţiei se organizează anual, în prima duminică a lunii iulie. Și ca urmare, s-au adunat cu mic cu mare să îi facă o urare:

Klaus Iohannis, preşedintele României

„În societăţile democratice, justiţia independentă este garanţia fundamentală pentru înfăptuirea dreptăţii şi menţinerea echilibrului social. Esenţa principiului statului de drept constă în respectarea legilor şi în asigurarea unei justiţii corecte şi aplicate egal tuturor cetăţenilor. Pentru a putea fi însă îndeplinite aceste deziderate, este nevoie ca legile să fie accesibile, clare şi predictibile. În caz contrar, când sunt făcute schimbări constante, fără o direcţie unitară, respectul pentru lege are de suferit.

Ultimii ani au fost marcaţi de încercări repetate de a subordona justiţia politicului, prin modificări intempestive ale legislaţiei de organizare a sistemului judiciar, ale statutului magistraţilor şi ale legislaţiei penale. Acest asalt a determinat reacţia promptă a cetăţenilor, a magistraţilor, care şi-au apărat cu demnitate valorile care le definesc misiunea, a forţelor politice ataşate principiilor democratice, precum şi a instituţiilor europene”.

Şeful statului a mai spus că, de ziua Justiţiei, că este nevoie de o dezbatere autentică despre actualele provocări cu care se confruntă sistemul judiciar.

Ana Birchall, ministrul justiției

„Theodore Roosevelt spunea că ”dreptatea nu constă în a fi neutru între bine şi rău, ci în găsirea dreptăţii şi susţinerea acesteia oriunde s-ar găsi, împotriva nedreptăţii”. Adresez salutul și respectul meu profesioniştilor justiţiei: magistraţilor, personalului auxiliar, reprezentanţilor profesiilor juridice liberale, echipei de profesionişti din cadrul Ministerului Justiţiei, tuturor acelora care, acţionând cu buna credinţă, fidelitate faţă de lege, profesionalism, empatie și devotament, ne demonstrează̆ prin întreaga lor activitate respectul fata de jurământul depus la intrarea in profesie și credinţa în valorile fundamentale ataşate actului de justiţie: asigurarea supremaţiei legii, imparţialitatea, echidistanţa, conştientizarea implicaţiilor pe care spunerea dreptului (jurisdictio) o are în vieţile oamenilor”.

„Am convingerea că doar împreună putem recâştiga încrederea şi respectul cetăţenilor pentru justiţia din România. Justiţia înseamnă̆ dreptate, înseamnă̆ stabilirea adevărului, iar aceasta funcţie, vitală pentru un stat democratic, nu poate fi îndeplinită decât in cadrul fixat de valorile universal asumate în materia drepturilor și libertăţilor fundamentale omului”.

Lia Savonea, preşedintele CSM

„Începând cu anul 1994, sărbătorim în prima duminică a lunii iulie „Ziua Justiţiei”, simbol al unităţii profesioniştilor dreptului, având ca fundament încrederea societăţii în actul de justiţie şi, totodată, un bun moment de cugetare şi reflecţie asupra justiţiei ca serviciu public în slujba cetăţeanului. O zi ce reprezintă un moment de sărbătoare dedicat justiţiei şi tuturor celor care, prin contribuţia lor profesională, o slujesc şi o înfăptuiesc, prilej pentru întreaga societate şi toţi profesioniştii dreptului de a conştientiza simbolic scopul fundamental al acesteia, şi anume acela de a contribui la echilibrul social prin respectarea întotdeauna a supremaţiei legii”.

„Într-un context în care justiţia se află într-o perioadă de frământari şi căutări este de datoria noastră să contribuim la regăsirea echilibrului şi la garantarea respectării legii, ca factor stabil şi stâlp al unităţii şi credibilităţii justiţiei. Doresc pe această cale să felicit toţi magistraţii care şi-au desfăşurat şi îşi desfăşoară activitatea cu onoare şi conştiinţă, având ca motivaţie a conduitei profesionale deplina respectare a legii, a justiţiabililor şi a valorilor fundamentale ale societăţii democratice”.

„Consiliul Superior al Magistraturii, în calitate de garant constituţional al independenţei justiţiei, trebuie să acţioneze întotdeauna determinat şi hotărât pentru menţinerea cadrului necesar unei justiţii obiective, independente şi puternice”.

Evelina Oprina, judecător CSM

„Sunt 25 de ani de când într-o zi ca cea de azi justiţia ar trebui să îmbrace haine de sărbătoare. 2019 este, însă, un an trist, marcat de frământări, nelinişti, în care tot mai mult auzim şi citim despre protocoale secrete, probe nelegal culese, complete alcătuite în afara legii şi magistraţi cercetaţi penal. Respectul faţă de reguli şi supremaţia legii trebuie să rămână singurele comandamente ale noastre ca înfăptuitori de justiţie, singurele valori fundamentale pentru o lume cu adevărat liberă”.

„Palatul de justiţie este locul care trebuie să respire dreptate şi echitate şi să nu îngăduie lupte străine misiunii nobile pe care suntem mandataţi să o îndeplinim. Spuneam la începutul mandatului meu de membru în Consiliul Superior al Magistraturii că independenţa judecătorului este înainte de toate o problemă de caracter şi nu încetez să cred în acest lucru şi să sper că judecătorii acestei ţări sunt şi rămân devotaţi menirii deloc uşoare puse pe umerii lor. Ziua de astăzi este şi despre demnitate şi suveranitate naţională şi sper ca istoria să aşeze vremurile pe care le trăim în zona firească a căutărilor spre o independenţă cu adevărat reală”.

Dar apare într-o doară și o voce de ocară

Codrin Ştefănescu, fost secretar general al PSD

„Azi sarbatorim Ziua Justitiei ! Cum adica, care Justitie ? Aia cu protocoalele secrete si ilegale. Aia cu decizii in plicuri galbene. Aia de care vorbea Base cu Maior la miez de noapte la Palat. Aia de isi santaja judecatorii cu dosare fabricate din timp. Aia cu completuri ilegale si neconstitutionale. Aia de a nenorocit zeci de mii de oameni si familiile lor absolut ptr nimic. La gramada : Medici, profesori, jurnalisti, oameni de afaceri, alesi locali, etc. Aia a lui Onea si Portocala de la Ploiesti. Asta sarbatorim noi azi ! Si n-avem voie sa zicem nimic de rau ca asa-i ordinul de sus. Traiasca pacea pe pamant !”. „Condamnarea lui Liviu Dragnea, că aceasta a fost o decizie politică. Free Dragnea!”. – extrase de pe pagina de Facebook a lui Codrin Ștefănescu.

Cărţile de joc ale lui Dacian Cioloş pentru Ministerul Justiţiei

Cioloş trage prima carte

Cristina Guseth a absolvit Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii din cadrul Institutului Politehnic din Bucureşti, în 1983.

Cursuri de specializare: un curs referitor la managementul de proiect şi la managementul timpului (Project Management and Time Management), susţinut, la Bucureşti, de către o echipă de consultanţi British Council (1993); un curs de ”Engleză pentru străini”, nivel avansat, la International House din Londra (1994) şi un curs în domeniul comunicaţiilor, de pregătire atât în tehnicile interviului şi ale talkshow-ului, cât şi în tehnicile multimedia, susţinut de Colegiul Emerson din Boston, la Atena, în Grecia (1995).

În perioada decembrie 1991 – noiembrie 1997, a fost director de programe la Fundaţia Soros pentru o Societate Deschisă. Aici a deţinut mai multe funcţii, de la coordonator de programe la director de programe şi membru al Consiliului Executiv (1995-1996). A coordonat o gamă largă de programe şi de proiecte în diferite domenii, precum media, administraţie publică, educaţie (studii sociale şi politice), integrarea europeană şi societatea civilă, însumând un buget de peste 4 milioane de dolari americani. Cristina Guseth a iniţiat programe de training pentru jurnalişti şi manageri de presă, coordonând programul şcolii BBC în România, singura şcoală deschisă de BBC în afara graniţelor.

În 1994, Cristina Guseth a organizat primele dezbateri despre integrarea europeană, împreună cu Center for European Policy Studies, Ministerul de Externe şi Delegaţia Comisiei Europene la Bucureşti.

Între 2005 şi 2007, Cristina Guseth a condus departamentul pentru relaţia cu presa (media relations project manager) pentru Delegaţia Comisiei Europene la Bucureşti, perioadă în care s-a ocupat de strategii de comunicare, relaţia cu presa, organizarea de evenimente media, training-uri, seminarii, organizarea de competiţii jurnalistice, briefing-uri de presă, interviuri pentru comisarii europeni.

Din 1998, este director al organizaţiei non-profit Freedom House România.

Având în vedere că multe proiecte Freedom House au o componentă intrinsecă de PR, Cristina Guseth s-a specializat în media relations, managementul crizelor şi marketing PR, desfăşurând acţiuni specifice pentru companii precum Renault, Wyet Whitehall, Ambasada Canadei, Prietenii Muzeului Naţional de Artă şi Fundaţia Parteneri pentru Dezvoltare Locală.

Propusă pentru funcţia de ministru al Justiţiei, a primit avizul favorabil din partea Comisiilor juridice reunite ale celor două camere, în ciuda unor momente pe alocuri umilitoare în timpul audierilor, când ministrul propus a admis că s-a „blocat”. Audierile au durat două ore şi au avut parte inclusiv de un moment în care senatorul Şerban Nicolae i-a spus acesteia că „are şansa” să se retragă. La final, Guseth a catalogat audierile drept „o experienţă dură”.

„Nu sunt pregătită, dar am să mă pregătesc”.

A admis că s-a blocat atunci când a fost întrebată despre „sistemul de imunităţi” care apare în programul de guvernare, uitând de „imunităţile parlamentarilor” în cazul de arest preventiv, percheziţie etc.

Cea care a i-a pus intrebarea „capcană” lui Guseth, deputata ALDE Steluţa Cataniciu, şi care a votat împotriva avizului favorabil, a anunţat la finalul sedinţei că în urma acestei audieri îşi dă demisia din funcţia de membru al Comisiei juridice.

Guseth a declarat:”Din prima secundă am fost de bună credinţă şi am spus că nu sunt jurist. Ceea ce îmi propun este să fac management pentru acest minister. În pofida acestei umilinţe, rămin să duc România în structurile euroatlantice.”

Ora 21.10: Aviz favorabil! Doar 6 voturi împotrivă şi 6 abţineri; 41 de voturi „pentru”.

Premierul desemnat Dacian Cioloş a confirmat, luni noapte, înlocuirea ministrului propus pentru Justiţie, Cristina Guseth, printr-o postare pe contul personal de Facebook. El a precizat că va înainta o nouă propunere pentru acest portofoliu marţi dimineaţă.

„Pentru a nu vulnerabiliza în niciun fel încrederea în ministrul Justiţiei din Guvern, într-un an foarte important pentru menţinerea credibilităţii activităţii Justiţiei, am hotărât să retrag propunerea doamnei Cristina Guseth pentru acest portofoliu. Dimineaţă voi înainta conducerii Parlamentului o nouă propunere” a fost mesajul postat de premier pe reţeaua de socializare.

După retragerea Cristinei Guseth, Mihai Selegean a fost noua propunere a premierului desemnat, Dacian Cioloș, la Justiție.

Fantomatica nominalizare a lui Mihai Selegean

Dupa retragerea Cristinei Guseth (nepregatita) a apărut o fantomatică nominalizare a lui Mihai Selegean (dezastruoasa propunere, insa se pare ca omul venise recomandat de Zgonea) în paralel cu discuţia privind eventuala nominalizare a Ralucăi Prună.

Acesta a fost în perioada mai 2003-iulie 2003, director de cabinet al fostului ministru al Justiţiei în Guvernul Năstase, Rodica Stănoiu.

În vârstă de 40 de ani, Selegean este absolvent al Facultăţii de Drept de la Universitatea din Bucureşti. Între 1997 şi 2003 a fost consilier juridic la Ministerul Justiţiei. În perioada mai-iulie 2003 a fost director de cabinet al ministrului Justiţiei în Guvernul Năstase, Rodica Stănoiu., după care a fost director adjunct la Institutul Naţional al Magistraturii. În perioada iunie 2004 – Martie 2008 a fost Director Institutul Naţional al Magistraturii.

În 2007, Selegean a fost implicat într-un scandal după ce i-a adresat ministrului justiţiei la acea vreme, Tudor Chiuariu, o scrisoare prin care i se cerea să-şi anuleze vizita la INM, în aşteptarea clarificării motivului solicitării ministeriale de revocare a procurorului Doru Ţuluş din funcţia de şef al Secţiei a II-a a Direcţiei Naţionale Anticorupţiei (DNA).

După 2008 a fost director juridic la BRD.

Cioloş scoate regina la înaintare: Raluca Prună

În cele din urmă, pentru același post, apare ca certă numele Ralucăi Prună, fostul președinte al Asociației Române pentru Transparență.

Aceasta a lucrat la delegaţia Comisiei Europene din România, pe vremea când aceasta era condusă de Jonathan Schelee iar în prezent este consilier și manager de programe în cadrul Direcției Generale Justiție, Libertate și Securitate a Comisiei Europene.

Raluca Alexandra Prună, este licenţiată în drept şi filosofie, master în ştiinţe politice, burse la universităţile „Paris VII” şi „Central European University”, Budapesta. Membru fondator şi fost preşedinte al „Transparency International” România, membru fondator al Asociaţiei „Societatea pentru Justiţie”. Avocat înscris în Baroul Bucureşti.

În faţa comisiilor parlamentare aceasta s-a prezentat:

„Bună ziua, sunt onorată să mă aflu în faţa comisiilor. Sunt absolvent de drept, de filosofie, am profesat ca avocat, din anul 2000 am devenit incompatibilă ca angajare la Biroul Comisiei Europene, unde am activat până în anul 2004. Mi-aş dori să spun că înainte să ajung la CE am avut activităţi şi în cadrul societăţii civile, sunt membru fondator al Transparency International. Am ajuns în 2000 la CE şi a fost o onoare pentru mine să pot să lucrez acolo. În această calitate am avut interlocutori, am cunoscut avocaţi, experţi, am avut o activitate completă în ce înseamnă sistemul de justiţie. În anul 2004, după încheierea negocierilor, am plecat am lucrat cu alţi 2 jurişti români, am tradus tratatul de aderare al României la UE. Apoi m-am întors la CE. Am lucrat trei luni ca asistent parlamentar al doamnei Monicai Macovei.”

Comisiile de specialitate ale Parlamentului i-au acordat aviz pozitiv. Au fost 48 de voturi „pentru” și doar două abțineri.

La ieșirea de la audiere, aceasta a declarat că acceptarea propunerii pe care Dacian Cioloș i-a făcut-o privind preluarea conducerii Ministerului Justiției este o decizie pe care a cântărit-o cu mare atenție și o responsabilitate foarte mare. În ceea ce privește prioritățile pe care le are în vedere, aceasta a punctat lupta împotriva corupției și continuarea reformei sistemului judiciar.

În faţa comisiei, Remus Cernea i-a adresat Ralucăi Prună aceeaşi întrebare pe care care i-a adresat-o şi lui Guseth, despre parteneriatul civil:

Aceasta a răspuns: „Există o dezbatere europeană, stiţi că nu în toate statele membre acest parteneriat este recunoscut. Înţeleg că s-au consultat şi parlamentele naţionale şi urmeză să se ia o decizie de principiu, la nivel de consiliu. Cred că orice fel de propunere trebuie să ţină seama de faptul că trebuie să schimbăm prevederi. Cred că societăţii îi trebuie mult timp pentru a se poziţiona pe această problemă”.

Despre Codurile Penale aceasta a spus că:

“Această chestiune a codurilor este una care a fost discutată, ca şi jurist român am, alături de mulţi colegi în general o aşteptare de la o cosntrucţie legislativă. Aşteptarea este ca aceste coduri odată ce sunt adoptate sistemul judiciar cei care participă la sistemul de justiţie se lovesc de lipsa de predictibilitate”.

Dosarul Mineriadei

Fostul premier Petre Roman s-a prezentat în data de 06.11.2015, ora 10:00, la Parchetul instanţei supreme, fiind citat de procurorii militari în dosarul Mineriadei, în care au fost puşi sub acuzare Ion Iliescu, Virgil Măgureanu, Cico Dumitrescu, Miron Cozma şi Cazimir Ionescu, pentru infracţiuni contra umanităţii, în scopul de a i se aduce la cunoştinţă învinuirea în dosarul Mineriadei.

În 27 octombrie 2015, preşedintele Klaus Iohannis a transmis ministrului Justiţiei cererea de urmărire penală, în dosarul Mineriadei, pentru Roman Petre, premier în perioada 26 decembrie 1989 – 26 septembrie 1991, Gelu Voican Voiculescu, vicepremier în perioada 28 decembrie 1989 – 28 iunie 1990, şi Victor Atanase Stănculescu, ministru al Apărării Naţionale în perioada 16 februarie 1990 – 30 aprilie 1991. Cererea a fost transmisă în urma solicitării din 22 octombrie a procurorului general al Parchetului instanţei supreme, de declanşare a procedurilor pentru urmărirea penală a celor trei, pentru infracţiuni contra umanităţii.

Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a anunţat, în 21 octombrie, începerea urmăririi penale în dosarul Mineriadei, pe numele unor persoane, pentru infracţiunii contra umanităţii, respectiv pentru reprimarea violentă a manifestaţiei din Piaţa Universităţii, din 13-15 iunie 1990, soldată cu decesul a patru persoane, rănirea şi lipsirea de libertate a altor o mie.

Procurorii militari au arătat, în ordonanţa de începere a urmăririi penale în dosarul Mineriadei, că Ion Iliescu, împreună cu Petre Roman, Virgil Măgureanu, Gelu Voican Voiculescu şi alţii, a decis reprimarea violentă a manifestaţiei din Piaţa Universităţii.

„În zilele de 11 – 12.06.1990, în calitate de preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (C.P.U.N.), împreună cu civil Roman Petre, civil Măgureanu Virgil, civil Voiculescu Gelu-Voican, civil Dumitru S. Nicolae, general (rez.) Chiţac Mihai, general-maior (rez.) Diamandescu Corneliu, general maior (rez.) Florescu Mugurel ş.a., a decis reprimarea violentă a manifestaţiei din Piaţa Universităţii, în baza acestei hotărâri fiind declanşat, în dimineaţa zilei de 13.06.1990, un atac asupra unei populaţii civile, la care au participat forţele militare ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale şi Serviciului Român de Informaţii, atac soldat cu decesul a patru persoane şi rănirea a altor trei prin împuşcare, precum şi vătămarea corporală şi lipsirea de libertate a aprox. 270 de persoane. Ulterior, la data de 13.06.1990, împreună cu civil Roman Petre, alţi membri ai Guvernului, lideri de sindicat şi conducători ai unor centre industriale şi bazine carbonifere din ţară, a decis organizarea deplasării la Bucureşti a peste 10.000 de muncitori care, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, au continuat atacul declanşat în dimineaţa zilei de 13 iunie 1990 asupra unei populaţii civile, provocând vătămarea corporală şi lipsirea de libertate a unui număr de peste 1.000 persoane”. (ordonanţa procurorilor).

Fostul preşedinte Ion Iliescu, fostul şef al SRI Virgil Măgureanu şi fostul şef al Inspectoratului General al Poliţiei Corneliu Diamandescu sunt acuzaţi de infracţiuni contra umanităţii, pentru declanşarea atacului asupra populaţiei civile, urmare a deciziei luate în 11 – 12 iunie 1990.

Procurorii au cerut aviz pentru urmărirea penală a fostului premier Petre Roman, fostului ministru al Apărării Victor Athanasie Stănculescu, a lui Gelu Voican Voiculescu, viceprim-ministru în primul guvern provizoriu din 1990 şi responsabil cu controlul serviciilor secrete.

În cazul lui Mugurel Florescu, fost procuror general adjunct al României şi şef al Direcţiei Parchetelor Militare, şi al lui Nicolae Dumitru, fost prim-vicepreşedinte al FSN, a fost decisă extinderea urmăririi penale, tot pentru decizia luată în 11 – 12 iunie, se arată în ordonanţă.

Viceamiralul în rezervă Emil Dumitrescu, fost membru al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, a fost pus sub urmărire, pentru că, în zilele de 13-15 iunie 1990, a participat în mod direct şi a coordonat atacul violent declanşat asupra populaţiei civile din Capitală. Pentru sprijinirea acestui atac, au fost puşi sub urmărire foştii comandanţi ai unităţilor militare din Măgurele şi Băneasa, generalul în rezervă Petre Petre, fost comandant al U.M. 0575 Măgurele, şi generalul în rezervă Vasile Dobrinoiu, fost comandant al comandant al U.M. 0828 Băneasa, precum şi Cazemir Ionescu, vicepreşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională în perioada 13-15.06.1990.

Cornel Burlec-Plăieş, fost ministru adjunct la Ministerul Minelor, şi Gheorghe Dobre, fost director al Regionalei CFR Craiova, sunt urmăriţi penal pentru că au organizat deplasarea minerilor din Valea Jiului la Bucureşti, cel dintâi preluându-i de la Gara de Nord în momentul sosirii lor, iar cel din urmă asigurând condiţiile necesare pentru ca trenurile cu mineri să aibă drum liber până în Capitală, se arată în ordonanţă. Foştii lideri sindicali, directori sau angajaţi la exploatările miniere Aninoasa, Lonea Deva, Motru, Ţebea, Petrila, Bărbăteni, Paroşeni şi Comăneşti sunt acuzaţi de asemenea că au organizat deplasarea minerilor la Bucureşti. Un fost ofiţer activ la Secţia de Informaţii Gorj – Biroul Motru, Titu Bondoc, este acuzat că a organizat deplasarea la Bucureşti a minerilor din Mina Albeni.

Cercetările în cazul Mineriadei din 13-15 iunie 1990 au fost reluate după 25 de ani de la evenimente, perioadă în care au fost emise mai multe decizii de neîncepere a urmării penale, mai multe victime ajungând să fie despăgubite la CEDO în absenţa unei hotărâri judecătoreşti în ţară. Evenimentele de la mineriada 13-15 iunie 1990 au fost anchetate din 1997 de procurori miliari şi civili, sute de persoane fiind audiate ca martori şi alte câteva zeci, printre care mai mulţi oficiali, fiind puse sub învinuire.

Într-o decizie din 17 septembrie 2014, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a stipulat că România este obligată să continue investigaţiile în dosarul Mineriadei şi să facă dreptate victimelor crimelor împotriva umanităţii, indiferent de timpul scurs de la săvârşirea acestora. Decizia a fost luată în cauza Mocanu şi alţii împotriva României, în care Anca Mocanu, Marin Stoica şi Asociaţia 21 Decembrie 1989 s-au plâns de ineficienţa cercetărilor interne cu privire la evenimentele din 13 – 15 iunie 1990. CEDO a decis ca statul român să îi plătească Ancăi Mocanu, al cărei soţ a fost ucis de un glonţ în timpul Mineriadei, suma de 30.000 de euro pentru încălcarea articolului 2 – dreptul la viaţă – din Convenţia europeană a drepturilor omului, şi lui Marin Stoica, bătut şi băgat în comă în ziua de 13 iunie 1990, în sediul TVR, 15.000 de euro, pentru încălcarea articolului 3 – interzicerea torturii – din Convenţie.

Sursa: Mediafax Bucureşti, (06.11.2015, 10:01)