Bogdan Aurescu, ministrul afacerilor Externe
Legea privind acceptarea de către România a jurisdicţiei obligatorii a Curţii Internaţionale de Justiţie (CIJ) a intrat în vigoare sâmbătă, 13 iunie 2015. Legea nr. 137/2015 pentru acceptarea de către România a jurisdicţiei obligatorii a Curţii Internaţionale de Justiţie a fost publicată în Monitorul Oficial cu numărul 408 din 10 iunie 2015.
Intrarea în vigoare a legii a fost salutată de Ministerul Afacerilor Externe (MAE), care în conformitate cu prevederile legii intrate în vigoare, a transmis către Reprezentanţa Permanentă a României pe lângă Organizaţia Naţiunilor Unite notificarea, semnată de ministrul afacerilor externe Bogdan Aurescu, a Declaraţiei, pentru a fi depusă la Secretarul General.
MAE a emis un comunicat de presă prin care a arătat că:
“MAE salută intrarea în vigoare, de astăzi, a Legii nr. 137/2015 pentru acceptarea de către România a jurisdicţiei obligatorii a Curţii Internaţionale de Justiţie.
Intrarea în vigoare a legii marchează punctul final al demersurilor României legate de ancorarea deplină în sistemul jurisdicţiei Curţii de la Haga, transmiţând astfel un semnal clar că România îşi întemeiază relaţiile internaţionale pe respectarea dreptului internaţional.
În conformitate cu prevederile legii intrate astăzi în vigoare, MAE a transmis către Reprezentanţa Permanentă a României pe lângă Organizaţia Naţiunilor Unite notificarea, semnată de ministrul Afacerilor Externe Bogdan Aurescu, a Declaraţiei, pentru a fi depusă la Secretarul General.
MAE îşi exprimă, totodată, satisfacţia pentru faptul că acceptarea de către România a jurisdicţiei obligatorii a Curţii Internaţionale de Justiţie, principalul organ judiciar al ONU, survine în anul aniversar 2015, când se împlinesc 70 de ani de la crearea Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) şi 60 de ani de la aderarea României la organizaţie.
Proiectul care a stat la baza acestei Legi a fost elaborat de MAE în anul 2014, în urma unui amplu proces de consultare publică şi inter-instituţională care a implicat organizarea, pe tema acceptării jurisdicţiei obligatorii, de conferinţe în cele mai importante centre universitare din ţară.
Adoptarea legii a fost marcată prin organizarea de către MAE, la 29 mai 2015, a conferinţei cu tema „Rolul Curţii Internaţionale de Justiţie în promovarea statului de drept în relaţiile internaţionale. In Memoriam Demetru Negulescu”.
Iniţiativa referitoare la posibilitatea acceptării de către România a jurisdicţiei obligatorii a CIJ a fost lansată de ministrul afacerilor externe Titus Corlăţean cu ocazia Reuniunii la Nivel Înalt pe tema statului de drept, desfăşurată la New York în septembrie 2012. Dezbaterile publice, preliminare redactării proiectului de lege pentru acceptarea de către România a jurisdicţiei obligatorii a Curţii Internaţionale de Justiţie, au reliefat existenţa unui sprijin consistent din partea mediului academic (cu referire specială la experţii în domeniul dreptului internaţional), a factorilor decidenţi, a publicului larg în favoarea acestei iniţiative. Declaraţia de acceptare, menţionată la articolul 2 din Legea nr. 137 din 8 iunie 2015, a fost redactată într-o formă care să asigure protejarea intereselor părţii române.
„Conform articolului 36 din Statutul CIJ un stat are opţiunea de a supune jurisdicţiei CIJ toate diferendele juridice care ar apărea în raporturile sale cu alt stat, cu condiţia ca acesta din urmă să fi acceptat, printr-o declaraţie asemănătoare, această jurisdicţie.
Declaraţia formulată de România exceptează anumite domenii de la jurisdicţia obligatorie a CIJ, în vederea protejării unor interese considerate importante. Formularea unei astfel de declaraţii prezintă pentru România avantajul esenţial de a înlesni accesul la jurisdicţia CIJ, permiţând soluţionarea paşnică şi echitabilă a unor eventuale diferende într-un interval de timp rezonabil, în deplină concordanţă cu dreptul internaţional.
În context, reamintim că CIJ a soluţionat, prin a 100-a hotărâre a sa, pronunţată cu unanimitate la 3 februarie 2009, cazul privind Delimitarea Maritimă la Marea Neagră (România c.Ucraina), acordând României 9700 km2 de platou continental şi zonă economică exclusivă, adică 79,34% din suprafaţa în dispută de cca. 12.200 km2”.
Formularea declaraţiei nu presupune eliminarea etapei negocierilor la nivel bilateral, în ipoteza în care părţile convin să folosească acest mijloc de soluţionare a diferendelor. „Nu înlătură aşadar dialogul între părţile la diferend, iar posibilitatea formulării de rezerve, precum şi de a modifica sau retrage declaraţia în orice moment reprezintă mecanisme flexibile de protejare a intereselor părţii române”.
Până în ianuarie 2015, 71 de state au recunoscut jurisdicţia CIJ printr-o astfel de declaraţie (afectată sau nu de rezerve), între care 22 de state membre ale Uniunii Europene. România a devenit al 72-lea stat al lumii care recunoaşte jurisdicţia CIJ.
România, care din anul 1955 este parte la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie (ce constituie parte integrantă din Carta ONU), a formulat Declaraţia de acceptare a jurisdicţiei obligatorii a instanţei internaţionale în temeiul articolului 36 alineatele 2 şi 3 din Statutul CIJ, prin această modalitate un stat se angajându-se să supună jurisdicţiei CIJ toate diferendele de natură juridică în raporturile sale cu un alt stat, cu condiţia ca acesta din urmă să fi acceptat, printr-o declaraţie asemănătoare, această jurisdicţie.
Juridice și nu numai... 